Polilingvism si Tulburarile de limbaj

 

Polilingvism si tulburari de limbaj1

Astazi am invitat-o pe dna psiholog Georgiana Branisteanu sa ne vorbeasca despre relatia dintre Polilingvism si Tulburarile de limbaj.

Ce inseamna “polilingvism”? 

Polilingvism este cunoasterea si folosirea curenta si in egala masura a mai multor limbi de catre acelasi individ. Copilul expus intens la doua sau trei limbi pana in varsta de 5-6 ani este automat bilingv sau trilingv nativ. Limba materna nu inseamna numai limba de origine a mamei chiar daca “matern” vine de la mama. Iar “nativ” nu se refera la nasterea fizica a copilului ci la nasterea limbajului care se produce in cea mai mare parte intre 2 si 5 ani. Atunci se definitiveaza structurile neuronale ce tin de limbaj (“synaptic sculpting”).

Copilul bilingv sau trilingv trebuie sa munceasca mai mult pentru deprinderea fiecareia dintre limbi (intelegere, vorbire, citit si scris) pentru ca creierul lui are de construit doua respectiv trei retele neuronale lingvistice. Insa, potentialul creierului e masiv, intotdeauna peste nivelul oricarei expuneri si stimulari posibile. Oricat timp ai aloca stimularii copilului si oricat ai imbunatati tehnica acestei stimulari, nu vei reusi niciodata sa atingi maximum de potential al plasticitatii neuronale, ceea ce e imbucurator.

Deprinderea limbajului este deci un process laborious si indelungat care depinde enorm de stimulare. O puteti asemana cu dezvoltarea masei musculare prin exercitii la sala. Mai multe limbi sunt adevarate sporturi pe care creierul copilului le practica iar pe termen lung acest proces contribuie la pastrarea sanatatii neuronului si prevenirea dementelor.

Construirea retelelor sinaptice pentru limbaj nu este doar un proces anatomic (diferentiere si migratie neuronala, sinaptogeneza, productie si transport de mediatori chimici).

Ce anume face diferenta intre procesarea informatiei (lingvistice) de catre creierul uman si o simpla functionare cibernetica?

Polilingvism si tulburari de limbaj 3

Limbajul uman este o activitate psihica adica ia nastere, functioneaza si se dezvolta numai in contextul emotional pe care copilul il experimenteaza cu sursa de la care deprinde acest limbaj. Acest parametru trebuie luat in considerare oricand intrebam, raspundem si decidem cu privire la cine si in ce limba sa vorbeasca cu copilul. Trebuie sa evaluam cum anume functioneaza in mintea copilului faptul ca X, Y, Z vorbesc o limba sau alta cu el pentru ca rezultatul (si anume perfectionarea limbajului copilului) nu depinde de tipul de limba vorbita sau de numarul limbilor la care este expus copilul ci de relatia emotionala pe care copilul o construieste cu X, Y, Z care ii vorbesc limbi diferite.

Concret, ce inseamna asta? Cel mai usor e sa ne gandim la copilul caruia i se vorbeste o singura limba de catre toata lumea, atat in familie cat si la scoala (asa cum era pe vremuri in Romania in scolile in care, mai ales in mediul rural, copilul nu studia o limba straina la scoala). In acest context, limbajul copilului (ca activitate de comunicare interumana prin intermediul limbii) se va construi din punct de vedere mecanic, instrumental, pe o singura limba ca sistem de semne, simboluri si structura gramaticala, instrument de comunicare. Insa, cum am spus deja, limbajul uman nu este o simpla functionare a hardware-ului neuronal ci el are un aspect psihologic, adica o componenta emotionala.

Din aceasta perspectiva, copilul este deja bilingv si polilingv emotional in relatie cu fiecare persoana cu care el practica limba. Din punct de vedere emotional, limbajul mamei, limbajul tatalui, limbajul scolii, limbajul prietenilor de joca etc. vor fi instrumente diferite de comunicare a lui cu fiecare dintre aceste medii. Aceste “limbi” diferite vorbite de copil isi au locul lor in personalitatea si limbajul copilului, in felul lui de a fi si a comunica cu ceilalti.Pe langa limba emotionala pe care o vorbeste mama si cea pe care o vorbeste tata, copilul este expus si la limba emotionala dintre cei doi parinti la care el nu e participant direct, nu are acces. El este martor la relatia emotionala a celor doi parinti iar aceasta este o limba straina pentru el.

Sa ne intoarcem la copilul bilingv sau trilingv. Acest polilingvism, adica instrumente diferite de comunicare la care copilul este expus nu poate fi bulversant deoarece creierul copilului oricum se misca diferit atunci cand vorbeste cu mama decat cand vorbeste cu tata si decat cand vorbeste cu profesorul de la scoala. Da, nu numai aparatul fono-articulator se misca; primul care se misca e creierul care, datorita plasticitatii sale, ia forma diferita atunci cand individul comunica cu persoane diferite. Fiecare relatie emotionala isi formeaza caile sale neuronale. Asta face procesul de socializare.

Daca mama ii va vorbi in romana, tata in alta limba iar la scoala si pe strada in engleza, el va invata toate trei limbile pentru ca are potential neuronal si emotional pentru toate aceste trei relatii si chiar pentru mai multe. In acest exemplu, romana va fi pentru el limba in care poate vorbi emotional cu mama (chiar daca mama vorbeste si alte limbi). Limba de origine a lui tata va reprezenta, din punct de vedere emotional, subiectele pe care le poate aborda cu tata si tot ce-i ofera cultura lui iar engleza (daca e in Anglia) va fi limba pe care o gaseste cand iese pe usa casei, limba in care studiaza si munceste.

In cazul copilului cu dificultati de insusire a limbajului, diferente foarte mari nu apar in functie de numarul limbilor la care este expus. Poate face chiar terapie a limbajului lucrand cu doi terapeuti de limbi diferite. Si chiar ar fi bine, daca familia isi permite financiar. Nu e posibil sa traduci terapia limbajului dintr-o limba in alta: adica un logoped din Romania sa faca terapia limbajului pentru limba engleza sau invers… Dar sa fie copilul bilingv si sa faca terapie separata pentru corectarea limbajului pentru ambele limbi este posibil.

Polilingvism si tulburari de limbaj 2

Efortul copilului este mai mare dar sansele de recuperare nu depind de numarul limbilor la care este expus ci de natura si gravitatea tulburarii. Iar aceasta din urma depinde de afectarea hardware-ului adica a formatiunilor cerebrale si/sau fono-articulatorii implicate in limbaj. Deci, daca copilul face un efort mai mare, nu inseamna ca recuperarea e mai greoaie iar daca ar face efort mai mic, ar fi mai rapida – vorbim despre plasticitatea neuronala despre care v-am spus ca seamana cu antrenamentul muscular. Recuperarea depinde bineinteles si de eficienta programului de interventie.

Care sunt palierele limbajului ce pot fi afectate?

Cel mai rau este cand limbajul intern (intelegerea limbii) este afectat. Intelegerea limbii poate fi afectata din cauza unei intarzieri globale in gandire si memorie (diagnosticata prin IQ). Sau din cauza unor leziuni cerebrale la nivelul ariilor corticale care se ocupa de intelegerea continutului, sensului si recunoasterii cuvintelor. Nu intotdeauna limbajul verbal este afectat atunci cand intelegerea e afectata. Dar este cea mai grava tulburare pentru ca individual desi vorbeste clar ca pronuntie, nu va fi in stare sa produca limbaj cu sens. “Speech disorders” se refera la dificultatile de vorbire, de pronuntie, in timp ce “language disorders” la cele de intelegere, de continut a ceea ce individul vede, aude, citeste sau scrie plus de exprimare a gandurilor in cuvinte.

Un copil cu astfel de dificultati care este expus la 2-3 limbi in primii ani de viata cand deprinde limbajul, evident ca va manifesta aceste dificultati in fiecare dintre limbi. Bi- sau trilingvismul nu e cauza a tulburarii si nici macar factor care intarzie recuperarea. Asa cum am spus deja, bilingvismul verbal se suprapune unuia emotional ca dispozitie naturala a copilului pentru relatii multiple. Daca terapia se face in limba tarii in care familia locuieste, recuperarea va fi mai rapida in acea limba (care e oricum predominanta in limbajul copilului). Parintii pot continua sa vorbeasca linistiti copilului fiecare pe limba lui.

Ideea ca parintele sa ajute programul special de recuperare implementat de terapeut nu e rea in sine mai ales ca, probabil, intre sedintele de terapie, el va acoperi activitatea copilului in asa fel incat copilul sa fie intr-o “terapie continua”. Insa, in afara orelor in care parintele si copilul fac “temele” date de terapeut, parintele poate vorbi copilului in limba in care el se simte cel mai comfortabil si e bine sa o faca daca nu a renuntat complet la idea de a-i oferi copilului acces la cultura sa de origine, de a nu-l rupe total pe copil de aceasta.

Chiar daca parintele roman i-ar vorbi numai in engleza, copilul va percepe tot faptul ca e expus la o limba diferita de cea de la scoala, oricat de bine ar vorbi parintele engleza. Numai in cazul in care parintele e bilingv nativ ii va putea oferi o engleza nativa, similara celei de la scoala si de la terapie pentru ca, asa cum am spus, limba are identificari foarte arhaice de natura emotionala.

Insa, cum am mai spus, expunerea la limbi diferite nu afecteaza insusirea sau recuperarea limbajului decat prin faptul ca copilul va avea tendinta sa raspunda in limba pe care o foloseste mai frecvent. Munca va fi mai multa pur si simplu pentru ca o limba nu se insuseste instantaneu ci necesita un efort, in timp, de acumulare si perfectionare.

Ce inseamna sa i se puna bazele limbajului?

Sa i se faciliteze accesul la gandirea in cuvinte si utilizarea lor in comunicare. Asa cum am spus, cuvintele unei limbi sunt instrumente compuse din imagine, afect si legatura semantica dintre ele, intelesul. Aceste baze se pun natural, in functie de capacitatea de imitatie a copilului, ceea ce constituie inteligenta lui lingvistica. Renuntarea la una dintre limbi (mai ales la cea pe care parintele o vorbeste nativ) nu accelereaza insusirea celeilalte limbi. Dincontra, expunerea la mai multe limbi (cu vorbitori nativi, desigur), ii va spori copilului inteligenta lingvistica, adica capacitatea de a imita limba. E ca si cum copilul exerseaza mai multe tipuri de exercitii logopedice in cadrul terapiei (ex: imitam glasul animalelor). Copilul va asocia emotional persoana care ii vorbeste cu limba care i se vorbeste, dupa cum am explicat. Asadar, nu renuntati la a-l expune pe copil la limba care va este cea mai familiara – este alaptatul verbal pe care i-l oferiti copilului dumneavoastra.

Va astept cu intrebari la rubrica “comentarii” sau email: georgiana_branisteanu@yahoo.com

Georgiana Branisteanu,Georgiana Branisteanu

Chartered Psychologist

British Psychological Society